Pantomimă cu sentimente perfecte

Poemul acesta va fi pentru tine
(am vrut să-l trec la personale, dar îl las așa impersonal)
tu, care nici măcar nu știi limba română
tu, care mîine nu-mi vei mai spune princesse
nu-mi vei mai scrie mesaje de amor
în fiecare dimineață la ora 8 CET
cînd îmi beau cafeaua cu smîntînă praf și mănînc o banană
la noi mai ieftină decît în Africa pentru că facem parte

din țările lumii a șaptesprezecea și cîinii vagabonzi
latră toată noaptea la alți cîini vagabonzi
deci îmi iau doza de cafeină calciu și hidrocarburi
în timp ce devin un proroc nefast
ceva mă trage de limbă, de gînduri, de înțelepciunea veacurilor:
Ca să fii tare fii singur
En amour il faut toujours un perdant
Tot începutul are și-un sfîrșit
E prea frumos pentru a fi adevărat
și tot așa între filozofie și estradă
Poemul e pentru tine

am ajuns pe la mijloc și încă n-am spus nimic
păsări colibri îmi ciugulesc polenul de sub unghii
mierea amăruie a cuvintelor se face tot mai greu
măcar că mă joc de-a poezia
pantomimă cu sentimente perfecte și titlul Nu trageți în mim
acum cînd încă mai ești jumătatea mea ideală
așa cum Geneva e alternativa ideală a Sofiei
pentru că acolo nu sînt cîini vagbonzi
și fiecare piatră de pavaj merge regulat la dentist

Ai ucis balaurul nemilos și schivnic al realității
m-ai salvat ești responsabil de soarta mea
cere-mi mîna și jumătatea stîngă a corpului, inima
tot i-ai scos tu ghimpele și l-ai teleportat pe-o stație cosmică
să vadă omenirea cactus în stare de imponderabilitate
Prin tine-mi pot imagina cealaltă față a lunii
în căușul palmei îmbălsămată Marea Liniștii plină de pești

Poemul acesta va fi pentru tine
orizontul mă strigă în amprenta pasului tău
pelerinaj volatil, blîndă fata-morgana
Azi cînd încă mai ești
punctul terminus al globulelor mele roșii
cînd prin tine văd jumătatea nescufundată a Atlantidei
și uit unde-i liniuța de unire în limba mea maternă

Am terminat, nu pun punct ca să-mi mai dau o șansă
poate că mîine dimineață la ora 8 CET...

10.07.2004 16.30 h