„Materia este energie condensată la o vibraţie joasă. Suntem toţi o singură conştiinţă care se experimentează subiectiv. Nu există moarte, viaţa este doar un vis, iar noi suntem propria imaginaţie despre noi.”
- Bill Hicks -
*
Știam eu că nu sunt materie, că nu exist sau că, mai degrabă, sunt peste tot, dar cei de la o altă frecvență nu mă receptează, așa cum nici eu nu-i receptez. Nu degeaba mi-am schimbat numele în ploaie, sunt apă, spăl frunzele copacilor, mă scurg în pământ sau în ocean. Sunt transparentă, lumina trece prin mine, uneori se face curcubeu sau îmi arată unde sunt umbrele... Vibrația mea e o poezie aparte, adâncă și adevărată, o poezie scrisă de marii poeți umaniști. Ori cu cine aș fi, sunt singură, orice aș avea, nu am nimic, călătoresc mereu în interior ca într-o imensă neliniște. Nu găsesc, nu rețin, nu vând și nu cumpăr. Lumea asta consumeristă nu-mi face bine, capitalismul și comunismul nu-mi fac bine, oamenii, distracțiile, zgomotele, lucrurile inutile nu-mi fac bine. Aspir spre epurare. Vreau dreptate, conștiințe curate, respect, disciplină, utopie. Sunt ploaie, vin dintr-un nor luminos și mă scurg în întuneric. Dar nici măcar nu-i vorba despre mine, n-am scris despre mine, ci despre holograma ploii.
