joi, 30 noiembrie 2017

bere din zăpadă


Nu știu ce-i iubirea(cuvânt de origine slavă, analogul latin e „amor”, dar sună ca în vodevil, așa că dă-l pe cel slav încoace), la tinerețe credeam că știu, dar iubire numeam doar nevoia de iubire, fără să-i pot descifra hieroglifele, runele sau pictogramele, ergo hormonii. Voiam cu tărie ceva necunoscut, insolit, romantic, poetic și... cam atât. Eroare! Cu vremea am înțeles că iubirea e ciulama de hribi cu smântână și se mănâncă cu mămăligă. Uneori e apă, apă de ploaie. La tv au spus că nu-ș ce berar a făcut bere din zăpadă. Evrika! Am rezolvat ecuația: iubirea este bere din zăpadă.

La lumina unui licurici scrie-ți poemul din urmă, pe primul l-ai scris la lumina meteoritului de la Tunguska. Apoi a urmat un amestec de viață și poezie, ai construit un turn de conserve de pește pe masa din bucătărie, ai sculptat o statuie de sare în Marea Moartă, ai șters praful de pe florile din toate grădinile lumii. Ploile au udat manuscrisele și acum o mână necunoscută le uscă la soare. Valabil pentru toți poeții duși (uneori cu pluta la vale). Pentru Poeți.
Plouă și ninge, la vară voi striga și eu: trăiască lapovița! Acum nu, pentru că mi-e milă de pisicile care îngheață flămânde pe sub mașini. La market se vând citrice toxice, Black friday se ia la bătaie cu Merry Cristmas, gripa păsărească zboară peste noi în toate direcțiile ca ciorile speriate de furtună. Frigul seamănă tot mai mult cu tăcerea(poetică și fotografică). La primăvară toate se vor topi și se vor scurge în canale: singurătatea, zăpada, foamea pisicilor, tăcerea et caetera... 

Emil Cioran e genial și are dreptate. Uneori ceea ce spune pare a fi șocant sau jignitor, dar are dreptate. Chiar și atunci când se contrazice, când jonglează cu paradoxuri și imposibilisme. Se spune că adevărul supără pe om. Să înțelegem atunci că minciuna îl bucură? Am observat că suntem împreună atâta timp cât suntem falși - la primul adevăr ne despărțim. Tăcerea e și ea o mască, dar una de gaze, salvatoare. Ce m-am mai filozofat și eu - uh!