în teatrul absurdului unde mă aflu:
mă scol și mă duc la pozat
(ah, Mazilescu)
nimeni
am picioarele ude iar gândul
ca o fotografie black & white
cu reflectare în baltă. și ce alta mai fac:
râcâi cu vârful pantofului o frunză lipită de asfalt
caut ceva de care să mă agăț
ca înecatul de-un pai
pe bancă sub nuc o bătrână
croșetează târlici pentru îngeri -
nu e prea departe de mormânt
deci nimeni
doar apa de ploaie
un porumbel căcăcios
grămada de fotografii
