ay, arriba

tristețea e tabu pe fb

nu-i frumos să vorbești despre ea
s-o scoți goală și necenzurată
în fața armatei de zâmbete, floricele și inimi
cățeluși cu părul creț sau pisici stilizate
care dansează La bamba
pentru că aici se necesita una poca de gracia
por mi, por ti, ay arriba y arriba
de asta încojur subiectul cum pot
îmi fac o salată de frunze uscate
cam fără sare și piper, cu dresing de baltă.
se spune că netul e plin de nefericiți
ăilalți, fericiții, sunt afară.
am deschis fereastra și m-am tot uitat la trecători
mergeau grăbiți cu nasul în pământ
care încotro, după treburi
nu prea semănau cu fericiții
am tras cu urechea să-i aud vorbind
în finlandeză sau olandeză
statistica spune că cei mai sunt ei
deși la unii tot ninge iar la ceilalți tot plouă
mai noapte polară, mai ceață
așa că nu-mi pot explica
din ce sursă își extrag fericirea de 24 carate.
dar nimeni nu scotea o vorbă
și mai va pe la noi finlandezi, olandezi
(poate doar ca turiști sau tranzit)
m-am întors la fb, cel puțin știu
că aici îmi e locul. m-am adaptat și aclimatizat
devenind de urgență o nefericită get-beget
cu zâmbilici, floricele și inimi
agățate de gât.

I'll be back

singurătatea mea e verde și are coadă de crocodil
nu, nu de crocodil - de șopârlă
o rup și o arunc la ciori, dar crește din nou
ca și cum, ca și când.
ieri am văzut-o lângă lac, pe mal
își încărca bateria pe pietrele calde
la spectrul luminii solare. e o singurătate-artist
de nu-ș ce, de verzi și uscate, de ploaie, de vânt
de belți cu frunze violet et caetera...
mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus:
!I'll be back
de atâtea cozi de șopârlă ciorile au devenit și ele verzi
se țin după mine, mă urmăresc, mă atacă
deși le dau sandwichul meu, le sparg nuci, le vorbesc
pentru că știu că sunt că sunt inteligente și inventive
se recunosc în oglindă și îți poartă ranchiună o viață
dacă le-ai ofensat cu ceva. dar încă n-am auzit
că ar fi capabile și de iubire. sau de recunoștință -
asta consider că merit
eu de la ciori.
dar ele nu-s mulțumite, vor doar cozi de șopârle
nimic altceva.
poemul ar trebui să se încheie aici
pentru că m-am îndepărtat de la subiect
(adică de la singurătate)
și l-am prea încărcat cu animale
care n-au nimic comun cu singurătatea
mai mult sau mai puțin
artistică.