Миг

От времето безшумно се изплъзвам.
Дишам затворена в една минута.
Без пътни знаци, по ръба на спомена,
реалното пространство ще се лута.

И виждам как в мига на листопада
блестят самотни белите брези,
как се възвръща в клоните тъгата.

А тишината нечий глас изтри...

Târziul de vânătoare

Trec vânătorii ca un vis fugar

pe umăr port o rană fără vrere

aceeași stare mă cuprinde iar

cum poate înainte de durere

mă am întreagă însă și-i prea greu

pustiul sânge-ncetinit în tâmple

sunt tristă și mă tânguie mereu

cântul de corn vestind ce-o să se-ntâmple

trec vânători târzii dar nu mi-e teamă

m-au mai rănit odată de aproape

înfrângerea o simt aici în rană

ca pe un sol trimis al umbrei ca pe

o sărbătoare deslușită pură

un mers ușor încercuit pe ape...

Ceea ce vezi

Ceea ce vezi nu e ceea ce vezi

e casa cu obloanele verzi

în spatele cărora ferestrele dorm

și visează flori în noaptea de somn

ceea ce este cu adevărat

e cuvântul pe care voit l-ai uitat

e muntele dintre ceruri și vânt

instabil legănat de pământ

sub cărările lunii după apus

ceea ce vezi se continuă sus

și numai atunci când crezi că nu dori

asemeni ferestrei din noaptea cu flori

Neatingere

Pasărea albă a venit spre mine

și-mi era teamă deși știam că ești tu

și-mi vei vorbi din legănarea ta deasupra pământului

îmi era teamă văzându-te apropiat

ochii tăi coborau ca două fulgere

îmi înghețau albastre mâinile

Pasărea venea din mări străine

calmă luminoasă și albă

Eu n-o puteam vedea altfel

deși știam că ești tu

în închipuirea aceasta

în neatingere