miercuri, 29 aprilie 2020

clandestin

și azi aștept, ca întotdeauna, la aceeași graniță 
de neatins.
absurdă. indescifrabilă.
lăsată la voia întâmplării. 
fără control. fără nimeni.
încerc
să trec dincolo
uneori reușesc. apoi mă întorc și îmi spun:
mâine, cu orice preț!
deși nu există un preț
deși nu există un mâine
am bagajele doldora de toate nimicurile lumii:
trecut, viitor, niciodată, mereu
abia îmi trag sufletul - nimeni
aștept până se întunecă. revin. mă pierd
mă întreb dacă nu cumva am trecut
în mod clandestin
altundeva
și ce mai urmează de acum încolo
și dacă are vreun rost
deși nu există un rost
deși nu există

o graniță.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.