E pericoloso sporgersi!

  Expresia „decembrie - luna cadourilor” provoacă urticarie în masă. Masa de lângă ușă. Pentru cea din fund e o a 11-a poruncă din coșarca cu maculatură religioasă, colaci și cârnați. Comerțul mână turma la păscut lăptuci și păpădii, hai să le-adunăm, copii! Consumerismul e mai înalt decât turnurile gemene din Kuala Lumpur și așteaptă să fie poleit cu aur de Black friday, moș Nicolae, Mary Cristmas și Revelion. Adică „reveillons-nous”, să ne trezim, că de acolo vine. Să ne trezim, că de asta ne-am născut, să învățăm, să știm. Dar nu, e mai ușor de dat înapoi, de tras chiulul de la chimie, astrofizică, geometria în spațiu etc. Pe drumul spre Evul mediu aveți grijă să tăiați porcul în mod uman, ca în țările albe, să-l afumați uman, să vă îmbătați uman, să tăiați brazii uman, să le puneți stele în vârf și să-i aruncați lângă pubele în mod uman.
  Lupul singuratic din Helsinki(care mi-a tradus un poemaș în finlandeză) îmi spunea cândva că Finlanda e o imensă pădure verde, și tot mai imensă, și tot mai verde, și întotdeauna la locul ei. Mă întreb cât costă chiriile și încălzirea în Finlanda. (Da' ce, parcă eu mă încălzesc? Se încălzesc doar particulele de materie întunecată care aruncă în sobe cauciucuri/anvelope și otrăvesc aerul cât îl mai avem).
  O prietenă din Suedia se încălzește de la energia tufelor cu boabe roșii din grădină și a tablourilor pe care le pictează.
  Norvegia se bucură de lebedele din fiorduri și de renii care se plimbă pe șosele - asta le ține de cald.
  ”Danezii ăia se îmbracă numai cât să nu fie goi! Eu, de când sunt aici, nici măcar o pereche de chiloți nu mi-am cumpărat” - o româncă din Danemarca, pe un forum.
  În China se răsfață cu orez de cartofi, ouă sintetice fabricate din carbonat de calciu, rășină, alumină, amidon și gelatină. Uneori își dăruiesc unii altora șosete de bambus și treninguri de staniol conservate în formaldehidă.
  Eu, când apar reclame la tv, schimb canalul, pe cele de la fb le șterg fără explicații, mi-aș dori doar un cuțit fain de buzunar, cu care să-mi cioplesc un băț când mă plimb prin pădure și să am cu ce tăia reclamele lipite cu benzi pe copaci în oraș.
   Știu, sunt convinsă că pentru a trăi avem nevoie de foarte puține lucruri: 2 perechi pantofi pentru fiecare sezon, o cană emailată, o lingură, pâine, mere și cafea. Hai, că trenul pleacă de la linia cinci peste cinci minute, iar pe culoare scrie: Nu vă aplecați înafară, că unii își aruncă sticlele de șampanie pe geam și e pericoloso sporgersi, curat murdar, mon cher!

iubirea e o capră sălbatică

„Când suntem îndrăgostiţi, creierele nostre oglindesc creierele persoanelor cu care ne conectăm în mod special.” (savanții)

Vai de mine! Deci când am fost îndrăgostită am privit în creierul d-lui iubit ca într-o oglindă? Și am văzut că nu este mare lucru acolo? Și am început eu să-mi aranjez desagii cu încărcătură intelectuală pe rafturi? Plus unele abțibilduri precum poezii, murături, gheme pentru pisici, lumânări, storcătorul de fructe și papucii de casă? Pasămite drumurile n-au mai avut loc, așa că nu peste mult timp am deschis fereastra oglinzii și hop!, am sărit în urzici și m-am dus la răscruce.

Acolo am întâlnit-o pe Alinutza care stătea pe o valiză veche, legată cu sfoară, și aștepta să treacă cineva și să-i spună în ce direcție se află iubirea absolută. I-am explicat că iubirea e capricioasă ca o capră sălbatică și o ia razna în toate direcțiile dintr-odată, că peste tot prin livezi cresc iubiri mărunțele ca bureții de rouă, dar una mare și eternă nu va găsi nicăieri pentru că nu există. Iar dacă va întâlni una cât roata carului, să ia aminte că e modificată genetic și e plină de fosfați și pesticide.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că iubirea e doar o reacție chimică după ce au analizat creierului șoarecelui de câmp, într-un moment în care era îndrăgostit, și au găsit acolo oxitocină și dopamină cu sacul.
”Iubirea e teama de neant” spun filozofii(unii), iar psihologii le țin isonul: ”Iubirea e o problemă de autosugestie.”
Of corse, oamenii de știință sunt niște nenorociți, filozofii sunt niște deprimați, iar psihologii și psihanaliștii niște nebuni. Și acum cine are dreptate? Alinutza!