Cad melcii

Cad melcii la Uppsala întruchipând ispite

căci dragostea cu care se zămislesc în serii

e-un anotimp de albe cochilii înflorite

și izbucni-va fructul ca jertfă a căderii

culoarea se supune esențelor primare

ceremonii profunde sub înveliș transpar

și până la recoltă e totul o eroare

și doare echilibrul acesta necesar

Cad melcii la Uppsala în ordine firească

nehotărâți cu sine mereu mai sus se-aștern

printr-un destin potrivnic ce pare să-ntregească

din două anotimpuri un anotimp etern

Eventuala întoarcere

Corabia-i sub timp, vă cer iertare

corabia-i sub valuri și sub pești

și cel din urmă fiu plecat pe mare

aștept, tăcând, podoabe împărătești

mi-aș fi dorit o perlă străvezie

cum e culoarea zilei în străfund

aș fi dorit corabia să vie

la țărmul nisipos unde m-ascund

apusuri mor, și zori, și nasc amieze

cu soare greu căzut pe ierbi adânci

voi aștepta, dar cât o să dureze ?

aș fi dorit o piatră de pe stânci

un anotimp al sudului, o floare

grădina nimănui n-are stăpâni

Corabia-i sub timp, vă cer iertare

am dreptul să strivesc o floare-n mâini

...

Nature

Mon âme
est un monde fermé
dans une syllabe
ou une syllabe perdue
dans la poussière des mots

Pour parler avec toi
je devine ta langue
à tâtons

En toute solitude j'apprends
les doigts humides du vent
l'abeille cachée
sous une feuille amère

Je suis l'océan qui erre
dans une goutte de pluie
la neige

qui habite la lumière

d'une branche fleurie

ici ou ailleurs
suis nature
...

Ailleurs...

Ce monde
est ma patrie
parce-que tu me l'offres
d'un geste simple, d'un regard
même sans t'en saisir

Ce monde
entre le ciel et la terre
où je reste suspendue au souvenir
de mes racines d'autrefois
et où je cherche encore
un chemin, un bout, une rive
sans pouvoir l'atteindre

Qu'il est difficile à comprendre
le bonheur
de posseder le monde entier
quand on n'a plus une patrie...

Poème d'autrefois...

Fille des montagnes
j'aime les fraises sauvages
mais tout en marchant
à travers l'inconnu
j'ai cueilli bien loin
de mon enfance
un autre fruit

plus doux que le désir
mon désir de boire
toutes les pluies de la terre
d'ouvrir les portes des mers
de tromper le vent
le grand vent qui m'a déposée
dans le creux de tes mains
telle un grain de sable
qui n'a plus son désert...