Fii Cuminte, Cristofor

Tocmai am citit un articol intitulat „Distracționsmele și destructivismele în arta mâzgălistă” semnat de un oarecare Fii Cuminte, Cristofor. Deci Fii Cuminte, Cristofor spune că nu-l taie mintea și oximoronul cine și de ce vrea să lichideze orice urmă de sens și estetică în artele plasice, rigide, literare, tâmplărie și balet etc. Și de ce unii se autoproclamă artiști cu nonșalanșa cu care un operator de unitate bilogică ar duce unitățile sale biologice la păscut tot cântând din fluier?! Și mai ales de ce un borcan de catran răsturnat pe o pânză călcată în picioare de rinoceri poate costa o traistă de crypto-valută, ba chiar se mai și găsește vreun zbenghea care s-o cumpere. De ce maculatura literară, dintr-o simplă meduză de cerneală, s-a transformat pe nesimțite într-un uriaș octopod mai ceva ca în filme. Fii Cuminte, Cristofor zice că e bine că pe ea n-o cumpără nimeni, dar e rău că se taie pădurile și orice ram cu frunze se preface într-un roman cu sertare în pliuri, într-un volum de poezie fără poezie, sau în oarece revistă futuristă cu nihilisme, mizerabilisme și deprimisme de sorginte protestatară contra romantismului, realismului, semănătorismului, proletcultismului, parnasialismului, uh!, Eu ce să mai zic? Îmi pun întrebarea quasi-retorică: e trendul ăsta doar o simplă alunecare în vidul cel de toate nopțile, sau o pandemie incurabilă care va devasta omenirea?!