mă interesează doar poezia. nimic altceva.
restul e fals fals fals
chiar dacă fac poze, ele sunt o altfel de poezie
de fapt eu nu fac poze, neliniștea mea
e o apă abstractă
cu imagini ca niște pustiuri
cu pustiuri ca niște poeme
pe care nimeni
pe care, o, doamne, pe care -
nu mai spun, nu spun, ce să spun?
mă interesează doar vocile poeziei
o, doamne, și promisiunea, și cei
care nu pot respira
un aer antipoetic. dar unde sunt ei
unde sunt eu
nicăieri sau, poate, undeva
ei tac și se îndepărtează cu fiecare
poem
scris
sau nescris, rătăcind
printre ființele
antipoetice
...
unde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.