am observat că în ultimul timp
văd mai mult decât văd - în natură
pentru că în rest nu prea văd, literele își schimbă locul
și fac anagrame, cuvintele se lipesc unele de altele, speriate
pagina o ia razna în cosmos, se urcă în satelit
și mă lasă cu degetul în aer și cu ochelarii pe nas
nu știu până când, dar tot mai scriu una-alta, mă corectez
șterg, fac curat printre rânduri
poemele au multe de spus, dar au și mai multe de tăcut
de belți ce să mai vorbim - sunt doar apă murdară cu poze
le răsfoiesc, lumina și întunericul inventează o poveste
ca în filmele mute
uneori cântă jazz în muțenia lor, adică improvizează imaginea
în ritmul ploii și al vântului. astfel ajung la mister
îl întorc pe-o parte și pe alta: nimic
ce-ai văzut? nimic. ce faci? nimic.
tac și ascult
cum vine pe lume
nimicul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.