Acum se duc speranțele de primăvară,
Dar o să fie bine la toamnă,
Dar o să fie bine la sfârșit.
Dar o să fie bine după aceea,
Când nu vom mai ști nimic,
Dacă nu vom mai ști nimic,
Dar cine știe. ”
Așa grăit-a Ileana Mălăncioiu, ci iată o cover version:
e iulie 7, speranțele de aprilie-mai-iunie s-au dus
acum se duc speranțele de august și septembrie
dar, ca întotdeauna, o să fie bine la iarnă
când vom fi oameni de gheață
când ne vom ascunde într-un iceberg
și vom mânca compot de corcodușe
(că astea atârnă aici pe ram)
și ne vom imagina că suntem pinguini regali
și nu vom mai ști că ne vom topi
și nu va rămâne din noi decât ceea ce suntem acum:
dar chiar suntem?
cine știe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.