cărarea-ncăpându-mă toată
stăteai la o poartă de măr altoit
şi zarea murea depărtată
De nume mi-ai zis, alegeai după plac
ciudata chemare şi gravă
pe buzele tale puteam să prefac
această dorinţă-n otravă
Puteam, nu puteam, cine ştie acum
să spună - mai bine tăcere -
uitasem tot praful cules de pe drum
în pura aromă de mere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.