oțet din miere de albine

ce fac pensiile mici când vine frigul:

dacă au abonament gratuit, iau cu asalt autobuzele eco
(în care e mai cald decât în metrou)
și-și flutură izmenele prin tot orașul
(așa a zis un bătrânel haios).
dacă nu le dor prea tare picioarele,
pensiile mici vizitează muzeele numite supermarketuri
și admiră alimentele de primă necesitate, precum:
oțet din miere de albine,
ulei de nuci, tagliateli, pesto,
stridii injectate cu antibiotic, fructe OMG șamd
în sfârșit se hotărăsc să se răsfețe
cu o pâine redusă 50%
o cutie de iaurt contrafăcut cu apă și făină
și-un loz de răzuit.
unele pensii mici, dar neînfricate, mai șterpelesc
câte un salam cu multe E-uri
sau o ruladă cu marmeladă.
de obicei Big Brother le înhață
și le bagă la zdup în cămăruța din spate
(unde ce se întâmplă nu știu)
la raionul de cafea și prăjituri am văzut o băbuță
care a ascuns în buzunarul paltonului tot zahărul
pus la îndemâna clienților
vânzătoarea s-a uitat la ea,
eu m-am uitat la vânzătoare
băbuța s-a uitat în altă parte
și filmul a finit cu happy-end.
la casă pensiile mici oftează
când văd ce au pus alții pe bandă
(de la prostie în sus, zic eu)
plătesc cu bani mărunți și ies
ușoare, plutitoare ca fluturii de lampă,
se risipesc care-ncotro prin stații

din ciclul inexistent „Poezii de modă nouă,/ fără unt și fără ouă”