despre bunica și sensul vieții

nu-mi place să mă uit la vitrine,
nu cumpăr nimic inutil, nu intru în mall-uri
(decât pentru a folosi WC-ul, uneori)
bunica
a venit odată la Sofia
și a rămas perplexă în fața unei vitrine
plină de mărfuri absurde:
pești de sticlă cu gura căscată, podoabe,
o măsuță în formă de elefant(pentru telefon - ea nu avea telefon),
flori artificiale(versus livezile pline de flori vii de acasă)
dacă-ți pui capul, tot repeta, dacă-ți pui capul
se termină banii. bunica n-a avut bani niciodată, conta
pe laptele dus la lăptărie și pentru care primea
vreo 300 lei pe lună plus cartele pentru făină de mămăligă
și hârtie igienică de carton, combinată obligatoriu
cu o lingură pentru încălțat (de plastic negru și cu cap de cal)
i-am cumpărat costum de catifea, prăjituri, înghețată,
un batic de cașmir, pantofi și o bluză
de culoarea cenușei de trandafiri.
dar ea continua să ofteze după măsuța în formă de elefant
și după alte abțibilduri fără noimă
vedea în ele ceva tainic și inexplicabil
care semăna cu sensul vieții
care semăna cu sensul morții
l-ar fi cumpărat, dar nu-și putea permite
iar eu nu dau bani pe prostii
așa că a plecat
în satul ei,la casa ei
și apoi mult, mult mai departe...