vino să te pup. nu mă atinge
s-a mai dus o zi. și încă una
spune: sunt mulțumit!. sunt mulțumit
privește copacul. asta ca să nu gândim
vocile moarte au zgomot de aripi
de frunze. de nisip
șoptesc murmură vâjâie. foșnet de cenușă
plecăm? nu. îl așteptăm pe Godot
nu ni s-a întâmplat niciodată să gândim?
copacul... sunt obosit. privește-l
nu văd nimic. e primăvară
nu vrei să ne jucăm? ce trebuie să fac?
zbiară la mine. zi-mi să gândesc
cum? zi: gândește, porcule! gândește, porcule!
mi-e frig și noaptea nu cade
o să cadă ea dintr-odată ca ieri
și-apoi o să fie întuneric. și-o să putem pleca
și-apoi o să fie iar ziuă
ce-i de făcut?
ce-i de făcut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.