dacă

dacă aș scrie ca fragmentariștii, criticii ar zice că sunt cucu

mi-ar face poeziile ghem și le-ar teleporta în direcția persoanei mele
ca niște elevi obraznici, așa cum stau în fața tablei negre numită viață
pe care toate sentimentele și întâmplările sunt desenate cu creta
și într-un târziu sau într-un devreme le șterg
cu buretele ud, înmuiat în apa murdară
(de unde a ieșit tocmai viața pe Terra)
dacă aș scrie ca Angela Marinescu, ar zice că sunt prea directă și cumva indecentă fiindcă spun totul până la capăt
iar poezia bună trebuie să fie doar o aluzie într-un limbaj criptic, indirect și metaforic
dacă aș scrie ca Mircea Ivănescu, ar zice să nu povestesc în poezie
deși el, povestind, nu spune nimic, ci fuge prin ceață cu pisica în brațe și strigă: te-am prins, broască! restul e atmosferă -
40 km atmosferă poetică și mai multe semne de punctuație - liniuțe și paranteze inutile
dacă aș scrie ca postmoderniștii, ar zice că, și dacă aș scrie cu rime, ar zice invers
dar eu nu pot scrie ca nimeni și nici măcar ca mine
valul din suflet care vrea afară se evaporă din cauza încălzirii globale
și până la urmă și sufletul se evaporă singur în sinele lui
sunt doar o găoace de crustaceu aruncată de mare
și dacă criticii ar găsi-o pe nisip și ar pune-o la ureche
ar auzi poezia

(sau poate nu
dar cui îi pasă de critici uniuni edituri
eu scriu doar să-mi fac cheful și ies la pozat belți -
mă simt liberă)