Cad melcii la Uppsala întruchipând ispite
căci dragostea cu care se zămislesc în serii
e-un anotimp de albe cochilii înflorite
și izbucni-va fructul ca jertfă a căderii
culoarea se supune esențelor primare
ceremonii profunde sub înveliș transpar
și până la recoltă e totul o eroare
și doare echilibrul acesta necesar
Cad melcii la Uppsala în ordine firească
nehotărâți cu sine mereu mai sus se-aștern
printr-un destin potrivnic ce pare să-ntregească
din două anotimpuri un anotimp etern
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.