Poteca lunii albă se destramă
și norii trec spre visuri fumegând
această noapte limpezită, ea mă
pătrunde greu și voi muri curând
Trecutul e-un străin atins de mine
cu marginea privirii pe ascuns
și astăzi vinul meu i se cuvine
lăsându-l nebăut îndeajuns
Ca-ntotdeauna din prelungi pahare
aromele cresc aspre în tulpini
l-aștept în noaptea asta, mi se pare
că voi muri de înțelepte vini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.