Charles Bukowski, USA

(1290 - 1994)

      Bukowski a scris mii de poeme, mai bune și mai rele, dar toate de o fluiditate perfectă,

într-un stil direct și neîncotoșmănat cu zorzoane, a comunicat ceva important pentru el, uneori și pentru omenire, a pus lucrurile la punct – un punct mare și roșu de film - îl dureau prea mult, îl ardea focul mare(The big fire) și cele mai mici și doar alcoolul nu era în stare să le stingă. Despre cinismul lui nu spun o iotă, e de coșmar, mai bine tac. Spun, însă, că are el un cârlig magnetic care te agață, te scoate din acvariu, te aruncă pe dușumeaua unsuroasă a bucătăriei și te dă la pisici, că avea multe. Citesc pe internet tot ce găsesc în limbile pe care le știu, apoi în engleză, traduc poemele automat în RO, FR, BG, compar rezultatele și traduc pentru plăcerea de a traduce, dacă înțeleg perfect ce-a spus. În general e simplu, rareori complicat. Dar energia poetică e puternică și te lovește ca fulgerul, măcar că poemele sunt lungi, rarefiate, lăbărțate, un fel de proză condensată. La un moment dat vine un vers și te întoarce pe dos, îți arată falsitatea omenirii, ți-o pune în față ca pe-o oglindă și-o sparge în cioburi mărunte. Fiecare ciob îți intră în inimă, te arată cu degetul tăiat, te umple de sânge. Ești și ucigașul și jertfa în același timp, te dedublezi, te simți vinovat dar și inocent, vrei să-ți arunci masca de pe față, să recunoști că ești un păcătos, să le scoți și altora măștile una după alta, plângând, așa cum ai dezbrăca o ceapă. Din păcate nu-ți pot permite să fii sincer ca el în lumea asta plină de falsitate, de poze și sclipici fals, de minciuni, manipulări, flatări, nedreptate, afaceri, sărăcie, bogăție, mizerabilism șamd... Dacă ești sincer, ești singur. Suntem împreună atâta timp cât suntem falși. La primul adevăr ne despărțim. Lui Bukowski nu-i păsa de nimic, scrisul mergea singur la el, de la el se cerea doar să fie acolo. Inima lui de bere a fost mai tristă decât toți brazii lumii tăiați de crăciun. Așa spune. 
_



Friendly Advice to a lot of Young Men

Go to Tibet.
Ride a camel.
Read the Bible.
Dye your shoes blue.
Grow a Beard.
Circle the world in a paper canoe.
Subscribe to “The Saturday Evening Post.”
Chew on the left side of your mouth only.
Marry a woman with one leg and shave with a straight razor.
And carve your name in her arm.
Brush your teeth with gasoline.
Sleep all day and climb trees at night.
Be a monk and drink buckshot and beer.
Hold your head under water and play the violin.
Do a belly dance before pink candles.
Kill your dog.
Run for Mayor.
Live in a barrel.
Break your head with a hatchet.
Plant tulips in the rain.

But don't write poetry.
___
Sfaturi prietenești pentru o mulțime de tineri


Mergeți în Tibet.
Călăriți o cămilă.
Citiți Biblia.
Vopsiți-vă pantofii în albastru.
Lăsați-vă barbă.
Faceți turul lumii într-о barcă de hârtie.
Abonați-vă la Saturday Evening Post.
Mestecați doar pe maxilarul stâng.
Căsătoriți-vă cu o femeie cu un picior și radeți-vă cu un brici pliant.
Gravați-vă numele pe braț.
Spălați-vă pe dinți cu benzină.
Ziua dormiți iar noaptea cățărați-vă în copaci.
Călugăriți-vă și beți doar alice și bere.
Băgați-vă capul sub apă și cântați la vioară.
Dansați din buric în fața unor lumânări roz.
Omorâți-vă câinele.
Dați-vă drept primar.
Locuiți într-un butoi.
Spargeți-vă capul cu un topor.
Plantați lalele în ploaie.

Dar nu scrieți poezie.
...

 

The genius of the crowd
 

there is enough treachery, hatred violence absurdity in the average
human being to supply any given army on any given day

and the best at murder are those who preach against it
and the best at hate are those who preach love
and the best at war finally are those who preach peace

those who preach god, need god
those who preach peace do not have peace
those who preach peace do not have love

beware the preachers
beware the knowers
beware those who are always reading books
beware those who either detest poverty
or are proud of it
beware those quick to praise
for they need praise in return
beware those who are quick to censor
they are afraid of what they do not know
beware those who seek constant crowds for
they are nothing alone
beware the average man the average woman
beware their love, their love is average
seeks average

but there is genius in their hatred
there is enough genius in their hatred to kill you
to kill anybody
not wanting solitude
not understanding solitude
they will attempt to destroy anything
that differs from their own
not being able to create art
they will not understand art
they will consider their failure as creators
only as a failure of the world
not being able to love fully
they will believe your love incomplete
and then they will hate you
and their hatred will be perfect

like a shining diamond
like a knife
like a mountain
like a tiger
like hemlock

their finest art

-

Geniul mulțimii 

există atâta trădare ură violență absurditate în omul

obișnuit încât ajunge să alimenteze o armată întreagă în fiecare zi

cei mai buni în crimă sunt cei care predică împotriva ei

cei mai buni în ură sunt cei care predică iubire

cei mai buni în război sunt cei care predică pacea

cine predică pe Dumnezeu are nevoie de el

cine predică pacea n-are pace

cine predică pacea n-are iubire

ferește-te de predicatori

ferește-te de atotștiitori

ferește-te de cei care mereu citesc cărți

ferește-te de cei care urăsc sărăcia

sau se mândresc cu ea

ferește-te de cei care se grăbesc să te laude

ei au nevoie de laude în schimb

ferește-te de cei ce te condamnă

ei  se tem de ceea ce nu înțeleg

ferește-te de cei care mereu caută mulțimea

ei nu sunt nimic

când sunt singuri

ferește-te de bărbații și femeile mediocre

și de iubirea lor – și ea e mediocră

și caută mediocritate

dar în ura lor sunt geniali

în ura lor este destul geniu încât să te omoare

să-i omoare pe toți

cei ce nu doresc singurătatea

cei ce nu înțeleg singurătatea

vor încerca să distrugă orice

nu seamănă cu ale lor

incapabili să creeze artă

ei nu înțeleg arta

și consideră eșecul lor ca creatori

ca un eșec al omenirii

sunt incapabili să iubească cu adevărat

și cred că nici tu nu poți iubi

te vor urî

și ura lor va fi perfectă

ca un briliant

ca un cuțit

ca un munte

ca un tigru

ca mătrăguna –

arta lor cea mai bună.

*

My cats

I know. I know.
they are limited, have different
needs and
concerns.

but I watch and learn from them.
I like the little they know,
which is so
much.

they complain but never
worry,
they walk with a surprising dignity.
they sleep with a direct simplicity that
humans just can't
understand.

their eyes are more
beautiful than our eyes.
and they can sleep 20 hours
a day
without
hesitation or
remorse.

when I am feeling
low
all I have to do is
watch my cats
and my
courage
returns.

I study these
creatures.

they are my
teach

 --

Pisicile mele

știu. știu.
ele sunt limitate, au altfel de
nevoi și
preocupări.

dar eu le privesc și învăț de la ele.
îmi place puținul pe care ele îl știu,
și care înseamnă atât de
mult.

și ele suferă, dar nu
vă faceți griji,
pășesc cu o demnitate surprinzătoare.
dorm cu o simplitate directă pe care
oamenii pur și simplu n-o pot
înțelege.

ochii lor sunt mult mai
frumoși decât ochii noștri.
și pot dormi 20 ore
pe zi
fără
șovăială sau
remușcări.

când mă simt
slab
tot ce trebuie să fac e
să mă uit la pisicile mele
și
curajul
revine.

studiez
creaturile

astea.

ele sunt

profesorii mei.

air and light and time and space

"— you know, I've either had a family, a job, something

has always been in the

way

but now

I've sold my house, I've found this

place, a large studio, you should see the space and

the light.

for the first time in my life I'm going to have a place and the time to

create."

no baby, if you're going to create

you're going to create whether you work

16 hours a day in a coal mine

or

you're going to create in a small room with 3 children

while you're on

welfare,

you're going to create with part of your mind and your

body blown

away,

you're going to create blind

crippled

demented,

you're giong to create with a cat crawling up your

back while

the whole city trembles in earthquake, bombardment,

flood and fire.

baby, air and light and time and space

have nothing to do with it

and don't create anything

except maybe a longer life to find

new excuses

for.

.

http://hellopoetry.com/charles-bukowski/

aer și lumină și timp și spațiu

„- știi, cândva am avut o familie, un loc de muncă, ceva

era întotdeauna în regulă

dar acum

mi-am vândut casa, am găsit locul ăsta

un studio larg, trebuie să vezi spațiul și

lumina

pentru prima dată în viață am un loc și timp

pentru a crea.”

„- nu, baby, dacă vrei să creezi

poți să creezi și în timp ce lucrezi

16 ore pe zi într-o mină de cărbuni sau

înghesuit într-o cameră cu 3 copiii

sau trăind din

ajutoare sociale

poți să creezi și când ți-ai pierdut pentru totdeauna

o parte a minții și-a corpului

poți să scrii de jumătate orb

infirm, dement

poți să creezi și cu o pisică urcându-ți-se

pe șira spinării în timp ce

orașul e cuprins de cutremur, bombardamente

inundații și foc

baby, aerul și lumina și timpul și spațiul

n-au nicio legătură cu asta

și nu-ți dau nimic

înafară, poate, de-o viață mai lungă ca să poți găsi

pretexte

noi.”

~~~~

A smile to remember.

we had goldfish and they circled around and around
in the bowl on the table near the heavy drapes
covering the picture window and
my mother, always smiling, wanting us all
to be happy, told me, ‘be happy Henry!’
and she was right: it’s better to be happy if you
can
but my father continued to beat her and me several times a week while
raging inside his 6-foot-two frame because he couldn’t
understand what was attacking him from within.

my mother, poor fish,
wanting to be happy, beaten two or three times a
week, telling me to be happy: ‘Henry, smile!
why don’t you ever smile?’

and then she would smile, to show me how, and it was the
saddest smile I ever saw

one day the goldfish died, all five of them,
they floated on the water, on their sides, their
eyes still open,
and when my father got home he threw them to the cat
there on the kitchen floor and we watched as my mother
smiled

http://wordmusing.wordpress.com/2013/06/29/a-smile-to-remember-charles-bukowski/
*

Un zâmbet de ținut minte

Aveam peștișori aurii și ei pluteau în cercuri
în cupa lor de pe masă lângă draperiile grele
care acopereau fereastra cea mare, și
mama, mereu zâmbitoare, pentru că dorea ca noi toți
să fim fericiți, mi-a spus: "Fii fericit, Henri!"
și avea dreptate: e mai bine să fii fericit
dacă poți
dar tata continua să ne bată pe ea și pe mine de mai multe ori pe săptămână,
furios în corpul lui de 6.7 ft, pentru că nu-și putea
explica ce anume îl roade pe dinăuntru.

iar mama, peștișor amărât,
în dorința ei de a fi fericită, bătută de două sau trei ori
pe săptămână, îmi spunea să fiu fericit: "Henri, zâmbește!
de ce nu zâmbești niciodată?"

apoi a zâmbit ca să-mi arate cum, și acela a fost
cel mai trist zâmbet pe care
l-am văzut vreodată

într-o zi peștișorii aurii au murit, toți cinci,
pluteau la suprafață întorși pe o parte,
cu ochii încă deschiși,
și când tata s-a întors acasă i-a aruncat la pisică,
acolo, pe podeaua din bucătărie, și noi ne uitam la mama
care zâmbea.

Tradus EN -RO: Google translate and Lucia Sotirova

*