Marcelijus Martinaitis, Lituania

(1936 - 2013)

Poezia lui Marcelijus Martinaitis mă împrospătează total și uite aici o încercare de a face cunoștință cu realismul ei "magic" și cu eroul principal Kukutis (Pupăză) - țăranul lituanian de altădată care a picat din cer în orașul modern și nu știe cum să se descurce cu regulile lui complicate... Trist și comic în același timp :)

Nu se permite!

Nu i se permite
lui Kukutis
să oprească în fața ușii de sticlă
a supermarketului
căruța sa încărcată cu fân,
nici să adune porcii flămânzi
în Piața Catedralei!

Nu i se permite
să urce în avion
cu coasa pe umăr,
nici să se arate desculț
la  televizorul în culori,
aruncând  grăunțe la găini!

Nu i se permite
să aștearnă paie vițelului
în sala de judecată,
sau,
când îi dau drumul din arest,
să caute adăpost
la Filarmonică!

Nu i se permite,
să-și potcovească mânzul
în centrul orașului,
nici să intre (în sala de spectacol)
la „Lacul lebedelor”
cu un fierăstrău la brâu!

Nu i se permite,
(trecând cu căruța)
pe la magazinul de bijuterii,
să lase bălegar de cal,
care să mânjească rochia
celei mai frumoase domnișoare din Vilnius!
*
NELEISTI!
Neleisti,
kad Kukutis su pilnu šiaudų vežimu
įvažiuotų
pro praviras gastronomo duris,
kad Katedros aikštėj
susišauktų
alkanas savo kiaules!
Neleisti,
kad užsimetęs ant pečių dalgi,
liptų trapu į lėktuvą
arba –
spalvotame televizoriuje
pasirodytų basas
vištų baltam debesy!
Neleisti,
kad posėdžių salėj
pakreiktų šiaudų
pirmdėlei telyčaitei
arba –
grįždamas su belaisviais
filharmonijoj
susikaltų narus!
Neleisti
miesto skveruose
plakt dalgio,
kaustyt arklių
arba –
į „Gulbių ežerą“
ateit
susijuosus pjūklu!
Neleisti,
kad pravažiuodamas
juvelyrinę parduotuvę,
paliktų arkliamėšlį,
į kurį įsistotų
Vilniaus gražiausia panelė!

http://katekizmas.group.lt/text/lietuviai/martinaitis/sugrizimas.html#neleisti

Kukutis nefericit în stratul de cartofi

Ce să mă fac?
Unde să mă duc?
N-am niciun ban,
dar am pâine.

Când cartofii cresc,
florile lor se ofilesc.
Pământul e mare,
iar cartofii sunt mici...

Lumea s-a-ntors
cu capul în jos:
țânțarii se înmulțesc,
dar vaca e stearpă.

Sunt atâtea avioane
pe cer anul acesta,
dar poate la anul
n-o să mai fie niciunul.

Când era iarnă,
nu era vară.
A venit vara,
dar a fugit iarna.

Când aveam iubire,
nu era femeia.
Acum am femeie,
dar iubire nu-i.

Inima mă doare
când ciripesc pomii,
avioanele zboară,
iar cartofii nu pot.
*


Unhappy Kukutis in the potato patch
(Nelaimingas Kukutis bulvese)

What should I do?
Where should I go?
When there isn’t any money -
there is bread.

The potatoes grew –
 their flowers wilted.
It’s a big world
but the potatoes are small...

Everything tumbles
onto its other side:
the gnats reproduce
but the cow is barren.

So many planes
are in the skies this year,
but next year
there might not be any.

When winter was here.
summer wasn’t.
Summer came
and winter disappeared.

Whan there was love
there was no woman.
Now there’s women,
but there’s no love.

It sting my heart
when the trees chirp,
planes fly,
put potatoes don’t.

https://books.google.bg/books?id=EeTABQAAQBAJ&pg=PT116&lpg=PT116&dq=marcelijus+martinaitis+money+bread+potato&source=bl&ots=7h84zjYoca&sig=YF6pipbvE-6XMLXYiNhb-gGF-Sw&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjZk-_M_rDKAhXE2SwKHdRKCbwQ6AEIHzAA#v=onepage&q=marcelijus%20martinaitis%20money%20bread%20potato&f=false

Kukutis învață copilul cum să mângâie un cerb*

Aștepți să vină iarna
când zăpadă e mare
și cerbi flămânzi
cutreieră pădurea.

- Atunci pot să-l mângâi?

Nu, trebuie să împrăștii fân,
să pui capcane
şi să stai la pândă
îndelung, cu răbdare...

- Şi-acum îl pot mângâia?

Cum așa? Stai să cadă
cerbul în capcană...

- Și pot să-l mângâi?

E primejdios!
Sălbăticiune e cerbul.

Trebuie să-i țintuiești capul în pământ,
să-i legi bine picioarele
în timp ce el răsuflă din greu
şi plin de sânge se zbate

până-i slăbesc puterile.
Atunci poți să te apropii
să-l mângâi ușor...

(in original - elan)

Tradus - Lucia Sotirova
***

Instructions pour caresser un cerf
 

Il faut attendre l’hiver, quand la neige est bien haute
et que les cerfs affamés errent à travers les forêts.

Alors, je pourrai le caresser ?

Non, il faut préparer du foin, armer les pièges
puis attendre, patiemment, longtemps.

Alors, je pourrai le caresser ?

Quelle idée ! Il faut attendre que le cerf soit pris.

Alors, je pourrai le caresser ?

C’est dangereux ! Le cerf aussi est un fauve : il se débat, sanglant.
Il faut plaquer sa tête au sol et lui lier les pattes bien fort.
Lorsque, épuisé, il se met à haleter,

alors l’enfant peut s’approcher
et le caresser doucement.

Traduit par Ugné Karvelis
*
Kukutis moko vaiką,
kaip paglostyti briedį

Reikia sulaukti žiemos,
kai sniego bus daug,
kai bastysis miškais
alkani briedžiai.
– Tada bus galima glostyt?
Ne, reikia šieno pakreikti,
kilpas paspęsti
ir laukti –
kantriai, ilgai...
– Ir tada bus galima glostyt?.
Ką tu! Reikia palaukti,
kol briedis įklius...
– Ir bus galima glostyt?
Tai pavojinga!
Juk briedis – žvėris.
Jo galvą reikia priremti prie žemės
ir smarkiai surišti kojas.
Blaškysis jisai kruvinai.
Kai pavargęs sunkiai alsuos,
vaikas gali prieiti
ir švelniai paglostyt...