Mircea Ivănescu, Roumanie

de-a baba oarba

întunericul, Doamne, întunericul pe ochii larg
deschişi, care ar trebui să vadă, şi care
ar trebui să răsfrângă ceea ce este în jur, adevărat,
fals. – şi cu mâinile întinse. beznă.
adică nimic. mergând cu mâinile întinse
într-un gol, unde nu există mişcare. – doar că
să-ţi laşi bezna aceasta pe faţă – nimicul
aşteptând, veşted, în jur – şi mergi.
fără să mergi, fără să mergi – un timp care nu mai e timp.
şi la urmă, cineva aprinde lumina. a fost numai o glumă.
în jurul tău sunt obiectele la fel de adevărate,
şi ochii văd acum – şi mâinile, le-ai putea
întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile
din jurul tău.

Din „Alte versuri”, Editura Eminescu, Bucuresti, 1972, p.146


à colin-maillard

les ténèbres, Dieu, les ténèbres sur les yeux grand
ouverts, et qui devriont voir, et qui
devriont refléter ce qu'il y a de vrai ou de faux
tout autour. - les mains tendues. et l'obscurité.
c'est à dire rien. marcher les mains tendues devant soi
dans un lieu vide où il n'y a aucun mouvement. - garder
l'obscurité sur ton visage - lorsque le rien
attend, flétri, de côté - et tu marches.
sans marcher, sans marcher - pendant quelque temps qui n'est plus temps.
et enfin, quelqu'un allume la lumière. c'était juste une blague.
autour de toi les objets sont à nouveau bien réels ,
et tes yeux voient maintenant - et tu peux
tendre les mains pour toucher les choses
qui t'entourent.

Traduit par Lucia Sotirova