e atît de simplu
să plece
lăsîndu-mă cu privirile verzi
alunecate-n salcîmi
Şi se duce de parcă
nu s-ar mai întoarce nicicînd
cu paşi bătucind miezul timpului
De fiecare dată
simt cum se face mai larg în jur
şi mi se golesc braţele
ca nişte trandafiri
de partea cosită a cîmpului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.