Acord

Poteca lunii albă se destramă

și norii trec spre visuri fumegând

această noapte limpezită, ea mă

pătrunde greu și voi muri curând

Trecutul e-un străin atins de mine

cu marginea privirii pe ascuns

și astăzi vinul meu i se cuvine

lăsându-l nebăut îndeajuns

Ca-ntotdeauna din prelungi pahare

aromele cresc aspre în tulpini

l-aștept în noaptea asta, mi se pare

că voi muri de înțelepte vini

Automne

J'écoute
la transhumance des pluies
vers les espaces solaires
leur mélodie incessante
le déclic des gouttes
sur les feuillages jaunis

la transhumance des sens
vers l'abstrait
quand le silence porte en soi
les mots en rêverie
quand le regard libère
l'invisible
la voix condense l'inaudible
le geste résume l'émotion

Ivresse d'automne
aux reflets de cuivre
pensées teintées d'or fauve
j'écoute la poésie
qui devient absence
de toute chose
traînée lumineuse
sur une page assombrie...

Безтегловност

Вървя след една любов
като след гореща буря в пустинята
в нея се губят контури неясни
отминавам оазиси и градини
пулсират под стъпките ми опасности

усещам подземните светли морета
смисъл виждам само
в необичайното

отминавам в безтегловно състояние нещо
и се спъвам в прага на съдбата
случайно

вървя след една любов без спиране
неспасяема
отричайки всички подслони
дори и този, който искам да имам
този, който истински гоня

Cântecul neacceptat

Se părea că vom plânge şi totuşi
cântecul neacceptat                                          
trecuse prin noi spre lumină
şi ni s-a părut c-am iertat

şi ni s-a părut c-am iertat
clipa trecută a rănii
iar sufletul nostru s-a dat
iernii albastre cu sănii

ninsoare de clipe uşoare
sau foc învelit în ninsoare
şi totuşi târziul cuvânt
e-o lacrimă scursă-n pământ

Târziu

N-am să mângâi acele pajişti moi
ca apele cuprinse de tăcere
pe unda lor plutisem înapoi
înspre izvoare austere

mă urmăreau peşti aurii
veniţi din umbră să respire
un aer lunecat subţire
din soarele mirific. și-i

târziu acum, o vârstă dacă
mi-a mai rămas ca dinadins
se pregăteşte-ngăduit să treacă
în starea neprielnică de vis

Защо

Защо невъзможно?
Всичко може да стане
ако изключим някои важни неща
и, сприхавите в случайността им,
минути объркана самота.

Cебе си губя и пак се намирам.
Същата непокорна любов ме тревожи,
от маранята на умората завоалирана,
и от прашинките на въпросите.

В стиха си заключвам беглите делници,
страха не от края, а от началото.
Защо е невъзможно да се върнем
към това, което вече е станало?

Laulu

Mi-e dor de-un cal sălbatic şi-un exod
De-acea derută a drumului precis
Când urşii nu-mi apar la cap de pod
Să-mi tulbure plecarea către vis

Mi-e dor să sune blond în gândul meu
Oraşele din lumea scandinavă
Cu ploi şi cu zăpezi de curcubeu -
Trecutul mort l-aş socoti epavă

Acel păcat posibil, călător
Cătându-l prin iubiri nemaivenite
Ca sorii boreali - îmi este dor
De-un cal prelung cu drumul în copite