N-am să mângâi acele pajişti moi
ca apele cuprinse de tăcere
pe unda lor plutisem înapoi
înspre izvoare austere
mă urmăreau peşti aurii
veniţi din umbră să respire
un aer lunecat subţire
din soarele mirific. și-i
târziu acum, o vârstă dacă
mi-a mai rămas ca dinadins
se pregăteşte-ngăduit să treacă
în starea neprielnică de vis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.