Nature

Mon âme
est un monde fermé
dans une syllabe
ou une syllabe perdue
dans la poussière des mots

Pour parler avec toi
je devine ta langue
à tâtons

En toute solitude j'apprends
les doigts humides du vent
l'abeille cachée
sous une feuille amère

Je suis l'océan qui erre
dans une goutte de pluie
la neige

qui habite la lumière

d'une branche fleurie

ici ou ailleurs
suis nature
...

Ailleurs...

Ce monde
est ma patrie
parce-que tu me l'offres
d'un geste simple, d'un regard
même sans t'en saisir

Ce monde
entre le ciel et la terre
où je reste suspendue au souvenir
de mes racines d'autrefois
et où je cherche encore
un chemin, un bout, une rive
sans pouvoir l'atteindre

Qu'il est difficile à comprendre
le bonheur
de posseder le monde entier
quand on n'a plus une patrie...

Poème d'autrefois...

Fille des montagnes
j'aime les fraises sauvages
mais tout en marchant
à travers l'inconnu
j'ai cueilli bien loin
de mon enfance
un autre fruit

plus doux que le désir
mon désir de boire
toutes les pluies de la terre
d'ouvrir les portes des mers
de tromper le vent
le grand vent qui m'a déposée
dans le creux de tes mains
telle un grain de sable
qui n'a plus son désert...

Миг

От времето безшумно се изплъзвам.
Дишам затворена в една минута.
Без пътни знаци, по ръба на спомена,
реалното пространство ще се лута.

И виждам как в мига на листопада
блестят самотни белите брези,
как се възвръща в клоните тъгата.

А тишината нечий глас изтри...

Târziul de vânătoare

Trec vânătorii ca un vis fugar

pe umăr port o rană fără vrere

aceeași stare mă cuprinde iar

cum poate înainte de durere

mă am întreagă însă și-i prea greu

pustiul sânge-ncetinit în tâmple

sunt tristă și mă tânguie mereu

cântul de corn vestind ce-o să se-ntâmple

trec vânători târzii dar nu mi-e teamă

m-au mai rănit odată de aproape

înfrângerea o simt aici în rană

ca pe un sol trimis al umbrei ca pe

o sărbătoare deslușită pură

un mers ușor încercuit pe ape...

Ceea ce vezi

Ceea ce vezi nu e ceea ce vezi

e casa cu obloanele verzi

în spatele cărora ferestrele dorm

și visează flori în noaptea de somn

ceea ce este cu adevărat

e cuvântul pe care voit l-ai uitat

e muntele dintre ceruri și vânt

instabil legănat de pământ

sub cărările lunii după apus

ceea ce vezi se continuă sus

și numai atunci când crezi că nu dori

asemeni ferestrei din noaptea cu flori

Neatingere

Pasărea albă a venit spre mine

și-mi era teamă deși știam că ești tu

și-mi vei vorbi din legănarea ta deasupra pământului

îmi era teamă văzându-te apropiat

ochii tăi coborau ca două fulgere

îmi înghețau albastre mâinile

Pasărea venea din mări străine

calmă luminoasă și albă

Eu n-o puteam vedea altfel

deși știam că ești tu

în închipuirea aceasta

în neatingere