luni, 28 decembrie 2015

Boris Hristov, Bulgaria



n.1945

Omul singuratic

Pe frunte are-un semn ciudat și în mulțime veșnic stă deoparte.
Chiar dacă e înalt la stat, ce mic îți pare omul singuratic!

Culege buruieni de leac sau cu teslița amintirilor cioplește
Atunci când fără lucru a rămas, și-n pătura lui veche se-nvelește.

În timp larmă alții fac sau înfocat discută despre artă,
la masă prinde muștele în pumn și le dă drumul, omul singuratic.

Dar dacă scrie poezii, neapărat îți va lăsa ca semnătură
o lacrimă în ochi și-n minte o urmă de zgârietură...

El are adăpost și-o supă caldă, dar e atât de izolată
viața lui, în fundul coridorului ca o lădiță aruncată.

Cu-acoperișul în țărână de s-ar întoarce casa-ntreagă,
Cenușă ar putea mânca, însă la nimeni nu se roagă.

Ce foc l-a ars pe dinăuntru, ce fier pe inimă-l apasă,
Până  să-și verse păsul, mult vin ar trebui să bei cu el la masă.

Și pe cămașa lui curată întotdeauna are-o pată
Și-așa cum merge, în mulțime ca o mărgică el se pierde dintr-odată.

O carte poartă într-o mână  - leac pentru sufletu-i ce plânge,
Iar în cealaltă, omul singuratic, în buzunar o sforicică strânge.

Tradus din bulgară de Lucia Sotirova
*
Самотният човек

Борис Христов

Той има белег на челото си и сяда винаги на края.
Дори когато е висок, самотният човек е малък.

Събира билки или пък с теслицата на спомените дяла,
остане ли без работа - и мъкне вехтото си одеяло.

Докато другите крещят или говорят за изкуство,
самотният човек на масата лови мухите и ги пуска.

Но ако пише стихове, той непременно ще остави
една сълза в очите или драскотина в паметта ви...

Той има дом и топла супа, но е толкова затворен
животът му, изхвърлен като каса в дъното на коридора.

И тоя дом да се обърне с керемидите надолу,
той може пепел да яде, но няма да се моли.

В какъв ли огън е горял и под каква ютия -
за да научиш, трябва много вино с него да изпиеш...

Тъй както си върви с петно на ризата си чиста,
самотният човек в тълпата се изгубва изведнъж като мънисто.

В едната си ръка той носи книга за душата болна,
а с другата самотният човек въженце стиска в джоба.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.