duminică, 1 martie 2015

Claude Aveline, France




(1901 – 1992)
 Le portrait de l’Oiseau-Qui-N’existe-Pas

Voici le portrait de l’Oiseau-Qui-N’existe-Pas.
Ce n’est pas sa faute si le Bon Dieu qui a tout
fait
a oublié de le faire.
Il ressemble à beaucoup d’oiseaux
parce que les bêtes qui n’existent pas
ressemblent à celles qui existent.
Mais celles qui n’existent pas n’ont pas de
nom.
Et voilà pourquoi cet oiseau s’appelle
l’Oiseau-Qui-N’existe-Pas,
et pourquoi il est triste.
Il dort peut-être, ou il attend
qu’on lui permette d’exister.
Il voudrait savoir s’il peut ouvrir le bec,
s’il a des ailes, s’il est capable
de plonger dans l’eau sans perdre ses couleurs,
comme un vrai oiseau.
Il voudrait s’entendre chanter.
Il voudrait avoir peur de mourir un jour.
Il voudrait faire des petits oiseaux
très laids, très vivants.
Le rêve d’un oiseau-qui-n’existe-pas,
c’est de ne plus être un rêve.
Personne n’est jamais content.
Et comment voulez-vous que le monde
puisse aller bien
dans ces conditions?



 Portretul Păsării-Care-Nu-Există

Iată portretul Păsării-Care-Nu-Există.
Nu-i vina ei dacă Dumnezeu care a făcut totul
a uitat s-o facă.
Ea seamănă cu celelalte păsări
pentru că viețuitoarele care nu există
seamănă cu cele care există.
Dar cele care nu există n-au nume,
iată de ce pasărea noastră se cheamă
Pasărea-Care-Nu-Există
și iată de ce e atât de tristă.
Acum doarme sau poate așteaptă
să i se permită să existe.
Ar vrea să-și poată deschide ciocul,
să aibă aripi, să plutească pe apă
fără să-și piardă culorile,
ca o pasăre adevărată.
Ar vrea să se audă cântând.
Ar vrea să se teamă că va muri într-o zi.
Ar vrea să aibă pui mici,
foarte urâți și foarte vioi.
Visul păsării-care-nu-există
e să nu mai fie doar un vis.
Nimeni niciodată nu-i mulțumit.
Și cum vreți să meargă bine lumea
în condițiile astea?

Tradus în limba română de Lucia Sotirova

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.