Roberto Juarroz, Argentina

(1925 - 1995)

A veces parece
que estamos en el centro de la fiesta.
Sin embargo,
en el centro de la fiesta no hay nadie.
En el centro de la fiesta está el vacío.

Pero en el centro del vacío hay otra fiesta.

Poesía Vertical XII - 21

http://www.facebook.com/pages/Roberto-Juarroz/41352850834

*

Uneori ni se pare
că ne aflăm în centrul unei sărbători.
Bineînțeles,
în centrul sărbătorii nu-i nimeni.
În centrul sărbătorii e vidul.

Dar în centrul vidului e o altă sărbătoare.

din Poezie verticală XII - 21
*
Понякога ни се струва,
че се намираме в средата на празника.
Без съмнение,
в средата на празника няма никой.
В средата на празника е пустотата.

Но в средата на пустотата има друг празник.

Traducere de Lucia Sotirova

Pentti Saarikoski, Finlanda

(1937 - 1983)


"Ajattelin ajatuksia, jotka sopivat minulle,
kävelin metsässä, ja puista satoi pisaroita päälleni,
tulin milloin mihinkin
ja tiesin, että aina olin oikeassa paikassa."

(FI)

*
"Je pensais,
ces pensées m’allaient bien,
je marchais dans la forêt et des gouttes d’eau
tombaient sur ma tête,
j’allais n’importe où, n’importe quand,
et je savais que j’étais toujours là où il fallait."

 (FR)
(Traduit par Olivier Descargues,  internet)

*
"Вървях в гората пълен с мисли, които ми прилягат.
А от дърветата по мене капеха дъждовни капки,
пристигах тук и там, и знаех,
че винаги, навсякъде това е
за мен най-правилното място."

(BG)
(Превод - Посолството на Финландия в София)

*
Umblam cuprins de gânduri prin pădure
și gândurile toate-mi stăteau bine.
Stropi de ploaie cădeau din copaci peste mine.
Și-oriunde-n drumul meu m-aș fi oprit,
știam că sunt la locul potrivit.

(RO)
(Tradus din bulgară - Lucia Sotirova)

Citatul în FI și BG se află în pasajul subteran din Sofia - centru, zona ruinelor romane Ulpia Serdika)

***

A l'occasion d'un jour
d'automne
je t'offre
la lueur d'une châtaigne
que le vent fait tomber

mais les paroles d'une inconnue
sont une mer souterraine
fermée dans le coeur
de la terre
où la lumière
ne peut pas pénétrer

тишина

да пиша на странен език
от дъжд и светулки поеми...
отварям вратата на пътя
и тихо
            излизам
                           от времето
далече зад мене остава
бездомното минало
ничие
разлистени думи и стъпки
крайпътни
                  забравени
                                      истини
по вятъра драскам посоки
коя си? разпитва тревата
безмълвна вървя си по пътя
и става бял стих
тишината

gutui

octombrie, cer lin peste pământ
din munți, oftând, pădurile coboară
și aiuriți de-atâta soare blând
gutuii înfloresc a doua oară

necoapte încă, roadele verzui
adastă-o clipă-n zumzet de albine
întârzie dulceața nimănui
când eu aștept să vină iar la mine

gutuia cea dintâi, ca o minune
cu sâmburi lunecoși, cu licăr viu
să zbor cu funigeii peste lume
și unde duce drumul să nu știu

să strâng în palmă, pentru mai apoi
un fruct cu gust de-amurg și depărtare
alunecă sub frunze muguri noi
și toamna e un semn de întrebare

Niin yksinkertaista

 Hänelle
on niin yksinkertaista
lähtee
jäädäkseen minut vihreällä katseille
pihlajan liukuneitta
Ja sen meno
on niin kuin ei ikinä olissi palautamassa
panostamaan askeleihin ajan keskus

Joka ikuna kertaa
tunnen miten ympyräni laajetuu
ja käsivartani tyhjentyy
niin kuin ruusuja
pellon leikattu puolella


 Poemul meu "Atât de simplu" tradus în limba finlandeză de un român care trăiește în Finlanda. Din păcate nu-i știu numele, știu doar că scria pe forumul România - Finlanda . Îi sunt foarte recunoscătoare și-i mulțumesc din inimă.


 http://ploaiedeiulie.blogspot.com/2011/11/atit-de-simplu.html

Vladimir Visoțki, Rusia

 https://www.youtube.com/watch?v=8kHkO9FBJCE

 (1938 - 1980)

El nu s-a întors din bătaie

Deși totu-i la fel, totu-mi pare străin -
curge râul sub soare și ploaie,
se-oglindește pădurea în cerul senin,
numai el nu s-a-ntors din bătaie.

Din senin se-ntrista, cânta fals când cânta,
tăcea mâlc sau vorbea cu văpaie.
Ca buimac uneori se-nvârtea până-n zori,
însă ieri nu s-a-ntors din bătaie.

Câte nopți fără somn ne-am certat răgușit,
în colibă făceam hărmălaie.
Că-mi lipsește nespus abia azi am simțit,
când el nu s-a întors din bătaie.

Fără el mi-e urât. Eram doi - singur sînt.
Stau tăcut lângă focul de paie.
I-a stins flacăra ieri o rafală de vânt
când el nu s-a întors din bătaie.

Primăvară-i din nou, cu miresme puhoi!
Scot tutunul și-i spun: dă-mi o foaie...
Doar tăcerea foșni printre mugurii noi,
fiindcă el nu s-a-ntors din bătaie.

Morții noștri nicicând nu ne lasă la greu,
cei căzuți dintre noi stau de strajă.
Se îngână pădurea cu cerul mereu
și copacii albaștri veghează.

Era loc pentru doi în coliba de lut,
trecea timpul în doi ca o ploaie.
A rămas unul singur, dar îmi pare acum
că eu nu m-am întors din bătaie.

Tradus din limba rusă - Lucia Sotirova

*
Владимир Высоцкий, Песни для голоса в сопровождении гитары, Москва, Музыка, 1987

***
https://www.youtube.com/watch?v=gOchnlCiWeg
 Lirică
pentru Marina Vlady

Aici tremură cetina aspră de brad,
aici țipăt de buhă străbate...
Trăiești într-un codru vrăjit, neumblat,
de unde să pleci nu se poate.

Chiar de-și scutură poala mălinul în vânt
și sub ploi liliacul se cerne,
eu tot voi veni și te-oi duce-n curând
în castelul cu harpe eterne.

De vecii vrăjitorii aievea n-au scos
cel tărâm ce te ține-amăgită,
și tu crezi ca nu este nimic mai frumos
decât astă padure vrajită.

Chiar de n-o sclipi roua în zori pe frunziș
și stă luna posacă pe zare,
eu tot voi veni să te duc pe furiș
într-un turn cu balcoane spre mare.

În ce zi, în ce clipă anume, nu știu,
șovăind vei porni înspre mine?
În brațe te duc să te-ascund în pustiu,
unde urmele-ți pier și nu-i nimeni.

Te răpesc, poate furtul îți este pe plac -
după atâta risipă de patimi,
se preschimbă, de vrei, și coliba în rai
dacă altu-i stăpân în palate.

Tradus din limba rusă de Lucia Sotirova