jocularități cu Becket II

vino să te pup. nu mă atinge
s-a mai dus o zi. și încă una
spune: sunt mulțumit!. sunt mulțumit
privește copacul. asta ca să nu gândim
vocile moarte au zgomot de aripi
de frunze. de nisip
șoptesc murmură vâjâie. foșnet de cenușă
plecăm? nu. îl așteptăm pe Godot
nu ni s-a întâmplat niciodată să gândim?
copacul... sunt obosit. privește-l
nu văd nimic. e primăvară
nu vrei să ne jucăm? ce trebuie să fac?
zbiară la mine. zi-mi să gândesc
cum? zi: gândește, porcule! gândește, porcule!
mi-e frig și noaptea nu cade
o să cadă ea dintr-odată ca ieri
și-apoi o să fie întuneric. și-o să putem pleca
și-apoi o să fie iar ziuă
ce-i de făcut?
ce-i de făcut?

jocularități cu Beckett

la răscruce de neanturi, seara
o salcie plângătoare fără frunze
(deci a terminat cu plânsul)
cineva discută cu altcineva:
unde-ai dormit? într-un șanț
și nu te-au bătut? nu prea tare
amândoi îl așteaptă pe nimeni:
nu cumva ești domnul Godot, domnule?
nu. cine-i Godot? m-ați luat drept El?
ce-ar fi să ne petrecem luna de miere la Marea moartă
să admirăm nimicul bleu-pal și biodegradabil
vom înota. vom fi fericiți.
phui! să ne cărăm. nu se poate
de ce? îl așteptăm pe Godot
și dacă nu vine? ce-ar fi să ne spânzurăm?
cel mai ușor se spânzură primul
ce-ar zice Godot despre asta?
că o să vadă. că nu poate promite nimic
că o să se mai gândească
că trebuie să-și consulte familia prietenii agenții 
corespondenții registrele contul la bancă
suntem legați de mâini și de picioare
de cine? de Omul tău.
e teribil. te-ai crede la spectacol
la circ. la music-hall
mi-ar plăcea să-l aud gândind
nu se întâmplă nimic. e cumplit
să plecăm. nu se poate
de ce?
îl așteptăm pe Godot
***